Editorial de Eduard Cosmin ZGORCEA-Redactor şef

Poate că aceasta nu pare o ştire despre judo… dar este! Poate nu ştiţi dar există un cod de onoare denumit BUSHIDO. Un cod ce are 7 virtuţi: Gi, Yuu, Jin, Rei, Makoto, Meiyo şi Chuu. Poate părea deplasat titlul… dar nu este! Un mamut este la fel de impozant ca un samurai ce îşi respectă codul de onoare şi aşa cum tradiţia spune, un samurai este loial faţă de cei din jurul său. Şleahta de şoricei în căutarea caşcavalului gata făcut va călca în picioare orice cod, pentru că în canalele întortochiate unde viaţa lor se desfăşoară cu încetinitorul şi unde lumina nu pătrunde, nu există cod de onoare, există doar mizerie pe care cei de sus o aruncă şi pe care ei de bună voie o suportă pentru a exista. JUDO căci despre asta vorbim este o artă marţială ce are la fel ca toate celelalte arte un COD DE ONOARE, un cod pe care trebuie să îl respectăm până când trupul nu va mai putea simţit viaţa fizică. Şi iată cum în povestea noastră despre ONOARE, putem discuta despre mamuţii judo-ului şi şoriceii ce stau la pândă pentru a ciugulii o potenţială fărâmă de caşcaval pe care mamutul nostru a pregătit-o. Că eşti judoka, instructor sportiv sau antrenor în judo, poţi fi mamutul din povestea noastră ce trebuie să aibă grijă să îşi păzească fărâmă de caşcaval de şleahta de şoricei şmecheri ce vin nepoftiţi la masa plină cu bucate. De ce? Ne întrebam cu toţi şi avem acelaşi răspuns: pentru că nonvalorile sau cei ce vor să aibă lucrurile gata făcut vor proceda mereu la a fura fărâma de caşcaval pe care tu, prin muncă şi investiţie, te-ai chinuit să o ai, făcând poate sacrificiile vieţii. Şi ştiţi ce? Este părerea mea personală pe care v-o împărtăşesc şi pe care mi-o asum… dar ce naiba? De ce să am belele? Totul este un pamflet şi orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare…

După recentul stagiu de pregătire ce a avut loc în centrul olimpic de la Cluj, am avut ocazia să stăm de vorbă cu domnul profesor Ioan Petre Barbos, cel ce s-a implicat foarte mult în aplicarea cât mai corectă a tehnicilor de osaekomi waza, shime waza şi kansetsu waza. Îşi doreşte foarte mult ca stagii similare cu cele de la Cluj să se efectueze în toată ţara, astfel încât să reuşească implementarea corectă a acestor tehnici la nivel naţional, aşa cum dumnealui spunea că “dacă vrem să îi învingem pe japonezi trebuie să facem ceea ce fac ei”. Ne-a făcut o scurtă prezentare a intenţiilor dumnealui, pe care o redam integral în rândurile următoare:

“Kosen judo se doreşte a fi implementat în structura de antrenament a tuturor cluburilor din România, bineînţeles, cu amabilitatea profesorilor. Dacă interesul este mare am dori ca şi şcoala de antrenori să ofere în viitor o asemenea specializare.

Din cunoştinţele mele, şcoala japoneza de judo, are specialişti în tehnici de nage-waza, cât şi de ne-waza. În ce sens? Se fac stagii de pregătire pe o tehnică (fie din picioare, fie de sol) şi după parcurgerea unui ciclu de câteva luni, ani, se acorda un titlu de specialist în Tai-otoshi, de exemplu. Acest specialist este o adevărată enciclopedie a tehnicii respective, pregătind pe toţi cei cu înclinaţii spre acea tehnică.

Exact acesta este şi unul dintre scopurile noastre, de a pregăti specialişti în domeniul luptei la sol. Mai avem o motivaţie în acest sens. Acela de a aduce cât mai multă lume la judo, în condiţiile în care la ora actuală exista un flux mare de practicanţi spre ju-jitsu brazilian, care (din lipse de date concrete) este considerat ca singurul sport de lupte care deţin un număr impresionant de tehnici de luptă la sol. Acest lucru aduce un mare dezavantaj judo-ului, noi, antrenorii pierzând în fiecare an zeci de sportivi, care se îndreaptă spre ju-jitsu brazilian.

Am iniţiat acest proiect împreună şi cu sprijinului Asociaţiei Judeţene de Judo, condusă de domnul Bastucescu Sabin, şi împreună cu domnul profesor Florin Bercean. Sperăm că următoarele ediţii să fie un mijloc de promovare şi perfecţionare pentru toţi cei interesaţi.

Proiectul cuprinde şi posibilitatea deplasării spre acele centre de judo care, din motive financiare, nu pot să facă o deplasare până la Cluj. În acest caz suntem dispuşi să facem noi deplasarea la un sfârşit de săptămână pentru a prezenta acest mod de luptă.”

Următorul stagiu va avea loc tot la Cluj, în luna aprilie, unde se va pune accent pe tehnicile de Kansetsu Waza.

Sursa foto: csmcampiaturzii.ro

Data de 3 februarie consemnează împlinirea a doi ani de existenţa a publicaţiei noastre. La ceas aniversar simt nevoie de a vă mulţumi vouă, cititorilor, că ne-aţi fost alături pe toată perioada desfăşurării activităţii noastre. Îmi place să cred că o dată cu lansarea proiectul Ora de Judo, în România a apărut ceva nou şi unic, o schimbare ce era normală dar şi utilă. Experienţa dobândită pe parcursul celor doi ani ne-a făcut să credem că în acest proiect s-au regăsit o parte din nevoile şi dorinţele dumneavoastră, că v-aţi bucurat de ştiri şi transmisii live, aşa cum nu v-au fost oferite până acum de vreo altă publicaţie. Aş vrea să mulţumesc pentru toate acestea întregii echipe Ora de Judo dar şi colaboratorilor noştrii, pentru că datorită lor am reuşit să vă prezentăm ştirile aşa cum au fost ele, în imagini şi cuvinte unice. Nu în ultimul rând le mulţumesc oficialităţilor şi membrilor FRJudo pentru colaborare, secţiilor şi antrenorilor de judo din ţara pentru că au răspuns pozitiv la fiecare apel de-al nostru.

Echipa ORA DE JUDO

Redactor şef – Eduard Cosmin ZGORCEA
Redactor – Christian Frisk
Colaborator revista – Anton MURARU
Colaborator Project Manager – Marius COSTE
Foto – Marius COSTE
Corespondent – Gliga Laurenţiu
Webmaster – Andrei Gogiu

LA MULŢI ANI TUTUROR!

Eduard Cosmin ZGORCEA

Redactor şef Ora de Judo

Anul 2012 a consemnat retragerea Alinei Dumitru, cea mai titrata judoka româncă a tuturor timpurilor. Există un om care poate înţelege cel mai bine ce a însemnat sacrificiul pe care Alina l-a făcut în decursul anilor, sacrificiu la care o bună perioadă a fost părtaş, contribuind la performanţele ei. Emanoil Câmpeanu, căci despre el este vorba, antrenorul ce a descoperit-o pe micuţa campioană a acordat în exclusivitate pentru Ora de Judo un interviu.

Bună ziua domnule Emanoil Câmpeanu. O carieră bogată şi o bornă importantă: Alina Dumitru. Povestiţi-ne pe scurt cum aţi descoperit-o pe Alina Dumitru.

Într-adevăr a fost o realizare profesională de top de neimaginat pentru mine la vremea când Alina încă învaţă procedee de judo. La una din şcolile în care am făcut selecţia pentru judo şi anume şcoala generală nr. 198 din Bucureşti, în aprilie 1994 într-o zi de sâmbătă, s-a prezentat printre alţi copii şi “micul diamant încă neşlefuit”pe nume Alina Dumitru. Avea o înfăţişare plăpândă, fragilă, însă cu sclipiri jucăuşe în priviri pe fondul unui zâmbet constant şi o bună dispoziţie molipsitoare. Era în clasa a cincea, aşadar la limita superioară a vârstei pentru selecţie. Cu toate acestea atitudinea ei pozitivă a fost cea care m-a îndemnat instinctiv să îi acord mai multă atenţie. După aproximativ un an şi opt luni într-un cantonament efectuat în staţiunea B. Herculane, am realizat că această mică fetiţă cu suflet mare dispune de un bagaj de calităţi motrice special. La capitolul îndemânare mă lămurisem mai demult, iar când am constatat “boom-ul”, explozia de viteză de care este capabilă Alina, după o scurtă perioadă de pregătire susţinută, am început să investesc mai multă atenţie profesională şi afectiva pentru pregătirea ei.

Ce v-a determinat totuşi să îi acordaţi acea ultimă şansă a cantonamentului de vară?

Cooptarea ei în acel cantonament, din feb 1996, s-a produs în ultima clipă în urma unei şedinţe cu părinţii, pe care am susţinut-o din dorinţa de a lua cât mai mulţi copii în respectiva deplasare. Aveam douăsprezece locuri asigurate iar eu făceam tot posibilul să iau optsprezece dintre ei. Era o dramă în sufletul meu pentru că nu vroiam să nedreptăţesc pe nimeni prin omisiune.

Regăsiţi actualmente în luptele pe care le susţine Alina pe tatami procedee deprinse de la Emanoil Câmpeanu?

Tehnică pe care am abordat-o în pregătirea copiilor, în cei patru ani şi jumătate cât Alina a fost la club, a fost vastă, diversificată (încă mai am caietul de antrenament), tehnica din care, în timp, sportivii îşi alegeau procedeele preferate, în funcţie de aptitudini şi caracteristicile lor somatice desigur. Procedeul meu de bază ca sportiv de performanţă a fost UCHI-MATA, fiind înalt, longilin pentru categoria mea de altădată de 65 kg. Alina avea o structură morfologica asemănătoare, raportat la greutatea ei de atunci. (40-44-48 kg), astfel s-a axat pe acest procedeu de bază plus majoritatea procedeelor din grupa Ashi-Waza.

Comunicaţi des cu Alina Dumitru?

Din fericire comunic des cu Alina şi constat cu mare plăcere că are un sincer şi profund respect pentru mine, ceea ce subliniază încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu m-am înşelat asupra caracterului ei.

Folosiţi imaginea ei ca model pentru sportivii pe care îi aveţi la antrenamente?

Trecător da, am povestit copiilor despre ascensiunea valorica fulminanta a Alinei, neuitând să subliniez în faţa lor că aceasta se bazează atât pe calităţi fizice cum ar fi abilitatea, uşurinţă de a executa în mod fidel şi fluent procedeele demonstrate de profesor, execuţie fundamentată pe calităţi motrice aferente, dar şi pe trăsăturile psihosomatice particularizate. Nu ar trebui să le lipsească tenacitatea, curajul şi creativitatea. de asemenea respectul, loialitatea, altruismul, răbdarea, înţelegerea acestui sport de autoapărare numit judo, care este “gentle”, blând, defensiv prin esenţa tehnicii sale şi nu ofensiv, distructiv că în alte discipline de contact mai dur. Există o şcoală a căderii care permite combatanţilor să aterizeze în siguranţă, în cazul respectării elementelor tehnice de bază.

“Tu dormi şi Alina a ajuns în finală!”

Ce aţi simţit când Alina a luat aurul olimpic la Beijing, în 2008?

Când Alina ajunsese în finală la Beijing, în ziua respectivă, în jurul orei 10 dimineaţa, m-a sunat colegul meu de la C.O.R., Dragoş Tătaru, se afla tot în Beijing în delegaţia oficială şi, m-a întrebat cu tâlc, cu un aer neştiutor, dacă ştiu ce a făcut fosta mea sportiva, în ce faza a meciurilor se afla? I-am spus că nu ştiu pentru că am dormit, atunci el a izbucnit vesel, cu un uşor reproş premeditat în glas: – “Tu dormi şi Alina a ajuns în finală!” M-au trecut toţi fiorii din lume din cap până în picioare de bucurie. Mi-am revenit repede, pentru că asta îmi e firea şi am trăit în continuare euforia gândului că munca Alinei şi a tuturor antrenorilor care au pregătit-o de-a lungul carierei sale sportive nu a fost în zadar. Noi toţi antrenorii care am contribuit la evoluţia sportivă a Alinei suntem ca un tot unitar. Unul fără altul nu s-ar fi putut. Ca în cazul unei piramide, vârful există datorită bazei, a fundaţiei, iar bază nu ar fi avut nicio finalitate fără desăvârşirea adusă în cele din urmă de alţi maeştrii constructori.

Dar argintul olimpic la Londra, anul trecut?

La Londra, de asemenea, emoţii. După ce a obţinut wazari în meciul cu japoneza m-am liniştit în mare măsură. Era o chestiune de rezistenţă fizică ca să poată obţine victoria, experienta tactică în mod evident nelipsindu-i.

Care sunt dificultăţile unui antrenor de judo în 2013?

Un cadru social care să exprime aprecierea nu doar la nivel formal, a pasiunii, a entuziasmului oferit de “arhitecţii” pedagogici ai judo-ului. Intrinsec situaţiei, respectul reciproc, civilizarea relaţiilor dintre participanţii direcţi sau indirecţi, indiferent de gradul ierarhic, pot fi îmbunătăţite considerabil. Acele calităţi afective cu care îi încântam pe copiii în formare. Buna-credinţă în tot ceea ce întreprindem este călăuza cea mai bună.

Cât de mare trebuie să fie implicarea părinţilor în performanţa pe tatami?

Copilul fără o susţinere motivaţionala la nivel parental este debusolat, caută confirmări. Prin încurajare, ei îi pot oferi repere şi înţelegerea de a nu judeca prin clişee, idei preconcepute.

Pe când un nou campion olimpic de la şcoala lui Emanoil Câmpeanu?

Din fericire cu ajutorul colegului meu, Albu Petre avem deja sportivi evidenţiaţi prin rezultate europene şi chiar mondiale. Mă refer la Dobre Ştefănia şi surorile Ioniţă, sportive transferate la CSM Cluj.

“Totul evoluează, inclusiv judo-ul.”

S-a transformat judo-ul în ultimul timp?

Totul evoluează, inclusiv judo-ul. Odată cu accesul la informaţie am învăţat cu toţii că tehnica prevalează forţei, dar în acelaşi timp cele două trebuie împletite armonios, fără să se defavorizeze reciproc. Tactica, la rândul ei reprezintă iscusinţa strategică a antrenorului.

Care este proporţia între latura fizică şi psihică în judo-ul modern?

Ele se întrepătrund desigur, iar aceasta proporţie, în mod subiectiv, trebuie adaptată individualizat. Mă refer la abordarea fizică în primul rând. De exemplu poţi avea un sportiv de excepţie, a cărui latura fizică a fost lucrată după manual, să zicem 70- 80%. La antrenament poate fi un fenomen de măiestrie însă, în competiţii să se sufoce pur şi simplu, să se blocheze emoţional. Aşadar orice suplimentare într-un sens sau altul cred că este binevenită.

Municipiul reşedinţă a fost în anul 2012, un important centru al judo-ului, reuşind să aducă o sumedenie de medalii pe plaiurile moldoveneşti. Pentru aceste rezultate deosebite responsabile sunt cele două cluburi din zonă şi anume SCM/JC Royal Bacău, condus de profesorul-antrenor Aurel Chelariu şi CS Bronx Bacău, condus şi pregătit de Zodian Daniel şi Manuela Barzu. Un eveniment deosebit reuşit de aceştia, ei fiind şi cei care au grijă de bunul mers al Asociaţiei Judeţene de Judo, a fost organizarea finalei Campionatului Naţional Ne-Waza(sol) rezervat vârstelor U11, U13 şi U15. Vom enumera mai jos rezultatele deosebite obţinute de aceste două grupări:

SCM/JC Royal Bacău:
1. Mircea Croitoru – loc 7 la CE (cât. Plus 90 kg, U17); argint la C. Balcanic (cât. 90 kg, U17); argint la
Cupa Europei (cât. 90 kg, U17); aur la CN Școlare (cât. Plus 100 kg, U20); argint la CN Individuale (cât.
Plus 90 kg, U17); bronz la CN Individuale (cât. Plus 100 kg, U20);
2. Ianis Pravăț – aur la CN Individuale Ne-Waza (cât. 27 kg, U11); argint la CN Individuale (cât. 27 kg,
U11); aur la CN Echipe (U11);
3. Antonio Herciu – argint la CN Individuale Ne-Waza (cât. 30 kg, U13); bronz la CN Individuale (cât. 30
Kg, U13); aur la CN Echipe (U11);
4. Ionuț Pușcașu – argint la CN Echipe (U13); bronz la CN Individuale (cât. 42 kg, U13); bronz la CN
Individuale Ne-Waza (cât. 46 kg, U13);
5. Mario Ioniță – bronz la CN Individuale (cât. 46 kg, U15); bronz la CN Individuale Ne-Waza (cât. 55
Kg, U15);
6. Ștefan Cremene – aur la CN Echipe (U11); bronz la CN Individuale (cât. 30 kg, U11);
7. Mihnea Jatca – aur la CN Echipe (U11); bronz la CN Individuale (cât. 34 kg, U11);
8. Rareș Irimescu – aur la CN Echipe (U11); bronz la CN Individuale Ne-Waza (cât. 34 kg, U11);
9. Andrei Ursu – aur la CN Echipe (U11); bronz la CN Individuale (cât. 50 kg, U11);
10. Alexandru Burcă – argint la CN Individuale Ne-Waza (cât. 55 kg, U13);
11. Cosmin Tamba – bronz la CN Individuale (cât. 42 kg, U15);
12. Rareș Rotaru – bronz la CN Individuale (cât. 50 kg, U15);
13. Alexandra Bejan – bronz la CN Individuale (cât. 48 kg, U11);
14. Mihnea Murariu – aur la CN Echipe (U11);
15. Ștefan Moisei – aur la CN Echipe (U11);
16. Dragoș Prosie – argint la CN Echipe (U13);
17. Cristian Mihai – aur la CN Echipe (U11);
18. Leonard Benchea – argint la CN Echipe (U13).

CS Bronx Bacău:
1. Calfa Melania – bronz la Campionatul Naţional U13;
2. Ardeleanu Madalina – bronz la Campionatul Naţional U13;
3. Pantiru Loredana – bronz la Campionatul Naţional U13;
4. Gavriluta Maria – bronz la Campionatul Naţional U13;
5. Ardeleanu Madalina – aur la Campionatele Europene de Copii Graz, Austria ctg U11;
6. Calfa Melania – aur la Campionatele Europene de Copii Graz, Austria ctg U11;
7. Pantiru Loredana – bronz la Campionatele Europene de Copii Graz, Austria ctg U13.

Acest tânăr club a fost fondat de inimosul antrenor Zodian Daniel, cel ce deţine la Trebes o “făbricuţă” de campioni, făbricuţă despre care am scris acum ceva timp. Clubul său a mai participat şi la alte turnee internaţionale, organizate de ţara noastră, reuşind să obţină un număr de 13 medalii dintre care 5 aur, 3 argint şi 5 bronz.

Premiem al 1000-lea like pe Fan Page-ul nostru http://www.facebook.com/revista.oradejudo ! Concursul se încheie pe 31 decembrie 2012. Vă aşteptăm !!!

Regulamentul concursului de sărbători:

1. Durata concursului este de 8 zile. Data finală va fi pe 31 decembrie 2012, ora 00:00.
2. Premiem al 1000-lea like. Extragerea pe 3 Ianuarie 2013 ora 12:00.
3. Concursul se poate încheia mai devreme dacă s-a atins numărul 1000.
4. Câştigătorul va fi desemnat în urma extragerii unui număr cu ajutorul site-ului http://www.randomnumberpicker.com/.
5. Pagina unde se desfăşoară concursul şi unde trebuiesc acumulate like-uri este http://www.facebook.com/revista.oradejudo.
6. Oricine poate deveni câştigător, nu este regula că cel ce a fost al 1000-lea fan să câştige.
7. Concursul nu este considerat valid dacă numărul 1000 nu a fost atins.

SUCCES

Echipa Ora de Judo

Ora de Judo urează tuturor celor care în decursul anului 2012 au colaborat cu publicaţia dar şi numeroşilor cititori sărbători fericite şi un an nou care să aducă pace, linişte sufletească şi sănătate.

La mulţi ani şi Crăciun fericit!

Ne aflăm iată în “casa” celor de la Phoenix Timişoara, artizanul revenirii judo-ului în această zonă
a ţării fiind domnul Laurenţiu Jurca, fondatorul şi antrenorul clubului de pe malul Bega.

Domnule Jurca, Phoenix înseamnă renaştere. Cum vedeţi judo-ul prin acest proiect?

Pentru mine judo înseamnă artă, educaţia corpului şi a minţii împotriva violenţei, agresivităţii şi a drogurilor. Este un proiect ce iată că am reuşit să îl pun pe picioare şi să îl lansez cu ocazia Zilei Mondiale a Judo-ului.

Cum îi vedeţi finalitatea?

Păi nu ştiu dacă există o finalitate, va exista o generaţie de oameni crescuţi în spiritul pe care l-am descris mai sus, sperând că împreună cu toţi cei din Timişoara să reuşim să formăm o generaţie sănătoasă, care să ducă mai departe proiectul nostru.

Am observat că s-a tot pus accent pe expresia “Da renaşterii judo-ului timişorean”. De ce?

Pentru că noi, cei de aici spunem da unui scop nobil: readucerea în prim plan a unui sport ce intrase într-un con de umbră şi care în trecut adusese satisfacţii enorme celor din Timiş.

Aş vrea să îmi spuneţi mai exact cine sunt aceşti oameni care spun alături de dumneavoastră DA?

In primul rând sunt cei ce m-au ajutat în permanenţă ca Ziua Judo-ului Mondial să iasă perfect şi anume Liana Marin şi Daniel Dragomir. Lui Victor Balaşoiu şi cluburilor de judo din Timişoara şi Lugoj, conduse de Balint Claudiu, Mircea Emilian, Dan Emilian, Dan Pandur şi Batkai Adalbert. Împreună sunt sigur că vom reuşi, cu condiţia să fim ca şi acum, umăr lângă umăr. Nu aş vrea să uit să îi mulţumesc lui Florin Lascau pentru toţi paşii ce mi-a îndreptat în judo dar şi în viaţă, mai ales în dojo-ul din Germania, unde am lucrat împreună, îi mulţumesc pentru sfaturile date şi mai ales pentru tot ce am învăţat de la el. Florin Lascau, fost campion mondial de judo şi actual director sportive în cadrul IJF este cel ce ne-a ajutat şi material cu judogi-urile ce au fost licitate în cadrul campaniei umanitare de strângere a fondurilor. Totodată doresc să-i mulţumesc pentru sfaturile şi lecţiile oferite pe tatami lui Florian Velici, care mi-a fost şi îmi este un model de sensei pentru cariera mea pe tatami. Ce doresc să precizez şi consider foarte important este faptul că am reuşit să îl cooptez în echipă, ca şi consilier, pe domnul Constantin Bogdan, o legendă a judo-ului românesc, un om ce a făcut muncă de pionierat la începuturile acestui sport în ţara noastră.

Observ, ca poate în puţine locuri din ţara aceasta, oficialităţile locale. Cum aţi reuşit?

Cu ajutorul tuturor celor enumeraţi mai sus şi apreciez luarea de poziţie şi susţinere a domnului viceprimar Diaconu Daniel, care ne-a promis pe lângă susţinerea personală şi o implicare activă prin înfiinţarea la Timişoara a unui centru de pregătire intensiv, centru de excelentă, pentru viitori judoka ai judeţului.

Ce mesaje transmiteţi de Ziua Judo-ului Mondial, Federaţiei Romane de Judo şi întregii mişcări din
România?

Federaţiei doresc să le transmit asigurări că în scurt timp vom reuşi afilierea totală, că dorim să punem umărul la viitorul judo-ului românesc. Mişcării judo-ului din România le transmit la mulţi ani şi că împreună, noi toţi, trebuie să contribuim ca judo-ul să fie prezent pe cele mai înalte culmi.

De ceva vreme în Constanţa s-au pus bazele unui proiect deosebit, ce constă în promovarea şi revitalizarea judo-ului de la malul Mării Negre. Ca şi coordonator principal îl găsim pe Gelal Timur, fost judoka, ce duce mai departe creaţia tatălui său, renumitul antrenor Gelal Feuzi. Proiectul ce poartă numele Judo Team Constanta a luat naştere în luna mai a anului acesta şi se doreşte, aşa cum ne precizează mai tânărul membru al familiei Gelal, a fi “o colaborare între Liceu cu Program Sportiv Constanţa, Dobrogea All Stars Team şi Club Hunter, având ca scop principal promovarea intensivă a judo-ului şi apropierea de publicul larg a acestui sport nobil”. Ideea a început să încolţească, acum doi ani, când, aflându-se în America, ţară unde Gelal Timur a locuit timp de 7 ani, în sala clubului unde se antrena, Team Lloyd Irvine, a putut observa că modul de organizare, managament, este total diferit faţă de cel din România. Clubul ce are în prezent 50 de judoka îşi desfăşoară antrenamentele în sala Liceului cu Program Sportiv, sală renovată în vara anului 2012, urmărindu-se în principal selecţia, iniţierea, pregătirea, desfăşurarea de activităţi sportive şi participarea în competiţii de nivel intern şi internaţional a sportivilor, precum şi contribuţia la promovarea judo-ului prin activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare. Întrebat despre conducerea clubului, Timur Gelal spune că “am adus lângă mine oameni vechi din judo şi anume Gelal Feuzi, Acmola Emin, Rosioru Florin Nicolae, Costache Lucian Constantin, Luca Radu Florin, Apintei Sorin şi Chelesu Tasu Laurenţiu”. Obiectivul pe termen scurt pe care cei din Constanţa şi l-au propus este acela de a crea o sală satelit în Năvodari, oraş în care s-a născut Eugenia Costache, campioana naţională şi balcanica, componentă a lotului naţional. Momentan partea financiară este asigurată din resurse proprii de către Gelal Timur, urmărindu-se ca pe viitor să se reuşească atragerea unor sponsori, care să susţină activitatea clubului. Prin intermediul nostru, coordonatorul principal ţine să mulţumească “domnului director al LPS Andrei Szemerjai şi domnului director adjunct Cătălin Ganera pentru susţinerea şi ajutorul pe care l-am primit din partea dumnealor”.

*Puteţi vizita site-ul oficial al Judo Team Constanta pe www.judoteamconstanta.blogspot.ro

Trebeşul, localitate situata in judetul Bacău, are in incinta vechii scoli un Centru Sportiv in care se practica judo. La bazele acestui proiect stau Clubul Sportiv Bronx Bacau, condus de domul presedinte-antrenor Zodian Daniel(foto medalion), Consiliul Judetean Bacău si Primaria Margineni, cea care a pus la dispozitie caldirea. Conform domnului Zodian Daniel, “investitiile au fost de aproape 10000 euro, din care 6000 euro au venit de la Consiliul Judetean iar 4000 euro din partea clubului pe care il conduc, sperand ca in urma dezvoltarii acestui centru sa beneficieze de conditiile create un numar cat mai mare de copii din zona rurala, iar in viitor din centrul de la Trebeş sa plece urmatorii campioni olimpici ai Romaniei”. Scoala de judo are la dispozitie 10 locuri de cazare, 2 sali de antrenamente, o sala de forta in care zilnic se antreaza un numar de 30 sportivi. Urmatorul pas pe care clubul de judo il va face, va fi ca de la 1 octombrie aici sa se inceapa lucrul cu o grupa noua de judoka, Conducatorii acestui proiect sunt domnul Zodian Daniel – presedinte si Barzu Manuela – coordonator, iar acestia spera ca in viitor sa reuseasca formarea unei clase a V-a, sportive, cu specializarea judo la Liceul cu Program Sportiv Bacău.

Galerie foto mai jos:

Judo pe intelesul tuturor – Lectia 1

Judogi sau kimono este echipamentul folosit de practicantul de judo, denumit judoka. Acesta este format din bluza, ce are tesatura cunoscuta sub numele “bob de orez”(foto), pantalon, centura si a fost introdus in anul 1907 de catre fondatorul judo-ului, Dr. Jigoro Kano. Kimonoul de judo se leaga cu o centura colorata in fuctie de gradul pe care il detine fiecare practicant. Centurile de judo, denumite obi in japoneza, au urmatoarele culori: alb, galben, verde, albastru, maro, neagru. In materialul de mai jos am pregatit un filmulet in care sa invatati tehnica de impachetare(strangere) a kimonoului de judo. De ce? Pentru ca un judoka de valoare trebuie sa aiba o inalta tinuta atat pe saltea cat si in afara ei, tinuta ce se reflecta si in modul in care acesta isi pastreaza judogi-ul.

Dictionar: bluza judogi – uwagi, centura – obi, pantalon – zubon